Dorm adanc statuile de ceara
Si trandafirii de pe masa parca se topesc
La lumanare stau si citesc
Singuratate...
In intunericul de nepatruns
Al odaii sumbre
Unde doar picturile vorbesc
Cu statueta mea de ceara verde.
Chiar si eu mai stau si privesc ,
Ochii ei de jad...
Iar toate florile vorbesc...
In soapta.
In pat stau si privesc tabloul
Ce pare sa-mi intoarca privirea
Pleoapele mi-s grele ...
Amintirea...
Iar pe fruntea-mi rece...
Se prelinge usor ...
Un vis de ceara...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu